"Von Trier nu protejează pe nimeni. Râde de celălalt fără ca pe chipul lui să se întrevadă cea mai mică trăsătură jubilativă, îi place să-şi şocheze publicul, insistând pe detalii explicite, trece de la gravitate la parodie, lăsând uneori impresia de inconsecvenţă sau, poate chiar, de neprofesionalism, câştigă adepţi şi duşmani, deopotrivă. Expunându-şi fobiile pe alocuri în pelicule, ieşind din tipare şi inventând mode „à la Von Trier”, regizorul nu e, cu siguranţă, unul pe gustul tradiţionaliştilor, al sensibililor sau al pudibonzilor".
articol pe http://www.scribd.com/doc/81080078/Revista-ZonaLiterara-Nr-1-2-2012-Pe-Internet#page=129
