Cînd o să cresc mare...

...o să mă urc singură pe canapea! De fapt s-a întîmplat aşa: mama l-a trimis pe tati dimineaţă să ducă gunoiul. (fetelor, aveţi grijă cînd trimiteţi bărbaţii cu sacul de gunoi că nu se ştie niciodată cu ei, sunt imprevizibili, mai vin cu orătănii mici acasă.) Eu mă împleticeam printre picioarele lu' tati şi "uite-aşa m-a cucerit", zice el. nu ştiu cine m-a adus acolo, aveam o strachină cu sarmale şi-o păturică. M-a adus acasă, m-au spălat, m-au dus la tanti veterinar şi mi-au umblat prin urechi şi mie mi-era frică. tot mă duceam în cuşcuţă să mă ascund. Mami şi tati mă iubesc şi mie-mi bate inimioara repede-repede, mă joc toată ziua, mă scîncesc cînd vreau în sufragerie şi mă duc singură la culcare cînd mi-e somn. latru, cad în fund şi sunt un mic rozător.

Mă cheamă Fanny.
Acasă mai e şi vedeta de Bijoux, pisica. E foarte frumoasă şi eu mănînc din strachina ei, iar ea din strachina mea.


Vă mai spun ceva şi pe urmă fac ţup în pat că mi se face somnic. E un căţel sărac pe care mami şi cu încă două tanti l-au dus la tratament că era lovit de-o maşină. N-avem încă poze cu el - e un maidanez alb de vreo nouă ani foarte cuminte (şi eu sunt cuminte că de aia merit eu ciocolată, măi) şi bun. Dacă există cineva cu suflet mare-mare să aibă grijă de el la vreo curte să scrie aici. Acum e la Spitalul de la Agronomie din Copou şi se restabileşte încet, da' e frumos şi priveşte cu lumină.

Acum mami citeşte Pirandello şi scrie mult-mult; tati face calcule şi se joacă şi el cu chestia aia bună de ros, cu mouse-ul. Eu nu ştiu cine-i Piandello nici de CDR-ruri nu ştiu, dar vă aştept în vizită şi să aveţi grijă cînd veniţi la turu' pantalonilor, măi!
Pa pa