Despre Sulina nu ştiam oarte mlte lucruri, păstrând mai degrabă amintirile din copilărie când mi se citea despre legendele acestui oraş. L-am descoperit încet: un oraş care vrea, dar nu ştie cum se face turism, plin de kitsch, chiar dacă are un mare potenţial - clădiri vechi în stil Belle Epoque şi o istorie deloc de neglijat. Pe străzile în plin soare, în care, pentru trecători, doar briza e singura speranţă, e praf şi câinii vagabonzi picotesc pe la umbra sălciilor. Plaja e aproape pustie, iar apa desenează pe nisip, la apus, contraste incredibile.
 |
| O clădire ironică |
 |
| Casă din 1895 |
 |
| Filiala Academiei - Staţiunea de cercetări ecologice |
|
|
|
|
 |
| Farul părăsit |
 |
| Malul mării |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu