Pentru cititorii cinefili :)
Visconti e un maestru al felului în care-şi prezintă cadrele. Într-un documentar transmis la BBC Four, Claudia Cardinale povesteşte, în timp ce revede secvenţe din ecranizarea unde a şi jucat, Il Gattopardo, cum regizorul cerea ca totul să fie autentic în platou: dantela de pe rochii, parfumul pe are îl purta, chiar şi florile din decor erau naturale şi proaspete, ca să nu mai vorbim de meticulozitatea cu care lucra pentru poziţia unei mâini sau pentru paşii pe care îi făceau actorii. Căci Frumuseţea la Visconti, în calitateasa de categorie estetică, presupune perfecţiune. Frumuseţea e Absolutul, în planul abstract al ideilor, dar şi în planul fizic al felului în care seconstruieşte imaginea. Lui Visconti îi place să se joace cu psihicul spectatorilor săi, pentru că de un mare efect sunt cadrele vizualiste, însă admiraţia astfel stârnită nu rămâne la stadiul de visătorie sau contemplaţie, pentru că intervine contradicţia creată prin violenţa sau imoralitatea unor acţiuni. De aceea nu am vrea să se creadă că artistul e un simplu scamator al decorurilor, al culorilor şi al vastului. Am sărăci mult arta viscontiană, care e complexă şi nu se opreşte doar la poetica unui film, ci abordează, în plan secund, şi relaţia cu publicul său.
Continuarea aici http://www.scribd.com/doc/104468369/Revista-Zona-Literara-Nr-7-8-Iulie-August-2012-Varianta-Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu