Dacă nu sunteţi încă între două oraşe în vacanţă, lansez o întrebare pentru trecătorii (studenţi) care aruncă o privire pe aceste pagini
Propun un exerciţiu pentru anul al II-lea (istoria teatrului universal):
În căutarea lui Molière – formăm trei-patru echipe, fiecare gravitând în jurul unui student care să fie posesor de aparat foto. Şi ne rezervăm o după-amiază în care să cutreierăm niţel târgul căutând a surprinde figuri sau locuri de pe stradă care să amintească de personajele, situaţiile, spaţiile din piesele dramaturgului francez. E un simplu exerciţiu de imaginaţie şi mai ales de observaţie, ceea ce mi se pare esenţial în actul teatral. Şi de valorificare a umorului, deopotrivă. Cum vi se pare ideea?
Să-l rescriem pe... – o altă idee care mi-a venit în vara aceasta se referă tot la lucrul pe echipe. Din ce texte v-au atras cel mai mult din perioada clasică, iluministă sau romantică (discutate la curs) alegeţi una care vă place şi căutaţi elementele neverosimile în text. Aceste spaţii care nu vi se par în ordinea firească a vieţii, a derulării acţiunii, momentele deus ex machina, mă gândesc să le înlocuiţi cu propria voastră creaţie, o creaţie de data aceasta realistă, lucidă, dar care să păstreze cheia textului şi în acelaşi timp să aibă şi o notă de originalitate. V-ar plăcea să evaluăm aşa sfârşitul de semestru sau jumătatea lui?
Alegeri în cartea de istoria teatrului - Ce texte din materia studiată (se va indica anul) le-aţi alege pentru a le juca în faţa unui public format doar din copii sau doar din bătrâni. Şi alegerea trebuie argumentată. Ce text aţi alege dacă ar trebui să-l jucaţi într-o staţie de tren. Cum ar trebui să arate o staţie de tren ideală în care să se prezinte acest micro-spectacol (sau macro).
Şi o întrebare pe care eu nu o pot dezlega: de ce studentul preferă varianta “referat”? Doar din simplă comoditate?
Profitaţi.
